Inceputuri ...

Mă intrebam de ce vreau sa scriu blogul asta. Mă gîndeam ca ar trebui sa încep cu asta. Nu am o explicaţie clară poate doar nişte emoţii şi gânduri pe care a-şi vrea sa le împărtăşesc indiferent cât mi-e de greu sa le dezrobesc sau poate este vorba de informaţii şi cunoştinţe pe care a-şi vrea sa le obţin, sa le transmit sau sa le comentez. Sau poate nu este asta.
Poate doar m-am saturat de Bucureşti, Boc si Becali si caut aliaţi.
Bucureştiul mă apasă greu. Un bun prieten de-al meu spunea "Bucureştiul este de neiubit" ...câteodată am senzaţia ca aici viaţa pulsează si zvâcneşte doar dacă apare la ştiri şi mă întreb oare dacă oraşul asta creşte şi se dezvolta sau trage sa moara / dilema modernităţii. Viaţa, muzica, cifre, beton şi lemn, distincţii reale, apropierea de realitate o sesizez doar când Oraşul meu se înfrupta din mine. Oraşul care mi-a dat şi mi-a luat totul dar care continua la fel de târfă ca un politician, să-mi sugă sângele, timpul si râsul. Câteodata merg pe străzi amintindu-mi. Căutând indicii. Cum am devenit bucureştean ... bucureştiul sunt totuşi eu ... şi mă întreb, oare, noi vedem chipurile oraşenilor din acelaşi unghi?
Sunt la birou iar în dreapta mea rage un televizor despre FMI, greve şi salarii. Totul pare atât de fals, sunt atâtea minciuni încât nu mai pot deosebi realitatea de ficţiune, nu mai pot scapa de îndoială şi ce este mai rău nu mai am încredere în nimeni. Imparţialitatea a murit. Mă întreb dacă nu ar trebui sa fac un curs undeva aiurea de "citit printre rânduri".
Mda, trebuie sa încep sa scriu ...