Unul dintre lucrurile cele mai interesante pe care le poate face cineva pe post de vacanță e să vadă locuri noi, de preferat cât mai deosebite de zona unde își duce viața de zi cu zi. Pentru 90% dintre români, Dobrogea e o astfel de zonă. Clima e mult mai secetoasă, fauna e total deosebită, densitatea așezărilor umane mai redusă.
Vara asta m-am întors de la mare pe un drum mai puțin umblat, Mangalia-Limanu-NegruVodă-Olteni-Șipotele-Adamclisi-Băneasa-Ostrov-(bacul)-Călărași ... e aproape drumul cel mai sudic pe care cineva se poate deplasa spre vest de la mare, asta fără să treacă prin Bulgaria.
Prima jumătate a drumului, până pe la Adamclisi, e absolut uluitoare - multe dealuri cu iarbă, piatră la greu, puține zone cultivate, sate destul de sărăcăcioase. Destul de multe turme de oi și capre. Din loc în loc popândăii trec drumul în mare viteză. Prepelițe sălbatice la greu. Drumul e bun, dar aproape pustiu, foarte rar vezi vreo mașină. Senzația de altă lume e foarte puternică.
Adamclisi-ul e și el un sat amărât - dar are niște vestigii pe care nu prea le regăsești altundeva. Monumentul făcut de Traian e foarte cunoscut, dar oarecum neinteresant. În schimb, pe un deal alăturat, Traian a construit și un oraș care a dăinuit vreo 500 de ani. S-a dezgropat doar o parte din acest oraș al provinciei Moesia, inclusiv drumul principal. Practic poți merge pe aceleași pietre pe care vechii coloniști romani își plimbau căruțele. În plus, e foarte mare orașul, fiecare latură de măcar 500 de metrii, probabil mai mult. Se zice că muzeul din Adamclisi ar avea mai multe amănunte despre acest oraș, inclusiv multe obiecte descoperite aicea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu