Circ şi cenzură

Am asistat ieri infirmi la un nou circ politic. Astfel, aseara, la finalul unei zile tensionate de dispute sindicaliste si ideologice, parlamentari stupizi, cramponati in idiosincrazii de partid au votat respingerea moţiunii de cenzură. Totuşi, lui B&B le-a trecut glonţul pe la ureche căci pe lângă cele 228 de voturi pentru ar mai fi fost nevoie de doar câteva pentru a ajunge la necesarul de 236 voturi!
mda, revin cu continuarea ...

Zile proaste ...

Iar este cald, cred că este a saptea zi de caniculă. Mda, şapte, intotdeauna m-au surprins cum elemente de numerologie bat logica ! şapte zile in care Dumnezeu a făcut lumea, şapte culori ale curcubeului, cele şapte minuni ale lumii, şapte păcate şi şapte virtuţi, şapte note muzicale şi şapte zile ale săptămânii şi chiar şi Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici... adevărul este că sunt şapte zile proaste oricum ai incerca să le potriveşti.

Cât de modestă si naturală era viaţa înainte, zilele proaste le socoteai foarte simplu: zile bune când te duceai la culcare sătul si zile proaste când te culcai seara la fel de înfometat ca de dimineaţă. Acum suntem doar nişte cerşetori moderni cu zile proaste. Cerşim in stânga şi'n dreapta atenţie, dragoste, sănătate, respect, egalitate, o fărâmă de putere ... iar în lipsa lor avem zile de egoism şi îndoială, zile de nelinişte şi proastă dispoziţie, zile de încercări şi singurătate, zile de nesuportat sau zile în care suntem de nesuportat!

Şi atunci trebuie să vină ploaia. Să ştergă nevoi, să pună ordine, să restabilească priorităţi ... şi totul să pornească de la capăt. Iar pentru asta trebuie sa plouă infernal!

Întinderile de apă ca centru de perspectivă

Am văzut recent un reportaj despre "megadezastre" [ce-mi mai place cuvântul ăsta] şi mi-am adus aminte de actuala pustiire din Golful Mexicului. Aici, la peste 40 de zile de la explozia platformei petroliere Deep Horizon, petrolul continuă să se scurgă, a afectat deja grav coastele Louisianei şi se apropie de coastele Floridei. Ca să ne ingrozim împreună, uite o poză cu un pelican brun acoperit de ţiţei, reflecţia dezastrului produs de mareea neagră din Golful Mexic. Dar ce vroiam să punctez. Daca aceaşi nenorocire se petrecea pe uscat, percepţia noastră asupra catastrofei era mult mai personală, mult mai agresivă. Uneori, pur şi simplu uităm de apă!

Când ne gândim la lumea din jurul nostru, ne-o imaginăm în cea mai mare parte conform hărților politice - state mărginite de granițe, presărate cu puncte de interes (cel mai adesea reprezentate de orașe).

Implicit pierdem din vedere geografia fizică a lumii, care a determinat trasarea drumurilor, mărimea orașelor, localizarea așezărilor - pierdem din vedere una dintre cele mai importante logici ale habitării umane.

Dar perspectiva cea mai ascunsă este cea a întinderilor de apă. Pentru cea mai mare parte a istoriei, întinderile de apă au reprezentat cea mai rapidă și de multe ori cea mai sigură modalitate de comunicare și transport între diverse regiuni ... Marea Mediterană reprezintă o astfel de regiune unde țărmurile de pe diverse continente aveau poate mai mult de a face unele cu altele decât cu interiorul continentului ...

"There is a deep landlubber bias in historical and social research. History and social life, we seem to think, happen on the ground. What happens on the water - during a sea voyage or a cruise down a river, say - is just the scene-setter for the real action when the actors get where they are going. But oceans, seas, and rivers have a history of their own, not merely as highways or boundaries but as central players in distinct stories of human interaction and exchange ... Shifting our geographical gaze from the real estate to bodies of water can be illuminating. It forces us to think critically about such labels as "region" and "nation," and the privileged role of these facile categories in how we carve up the world." - Charles King, The Black Sea: A History

pentru noi, cea mai relevantă e probabil harta cu centrul în Marea Neagră - astfel Dobrogea devine țărmul vestic al Mării Negre, Turcia ocupă sudul, etc ...

câteva hărți ca să exemplific cum arată lumea dacă punem focusul pe anumite întinderi de apă:

Oare este nevoie de mai multa motivatie in jurul nostru?

În general omul nu vrea sa se obișnuiască! Chiar dacă la un moment dat ii este foarte bine, exista un vierme care nu doarme. Dacă te-ai obișnuit cu ceva anume atunci apare inevitabil o anumita stereotipie dinamica, se micșorează spiritul de observație, eveniment care generează rutina, plictiseala și monotonia. Apar deprinderile fixe, apucăturile, tabieturile. La nivel teoretic si declarativ toată lumea fuge de asta. Insă foarte ironic este ca în același timp omului ii este frica de schimbare. Exista o teama ancestrală fata de necunoscut care în prezent o putem traduce in teama de eșec, teama de respingere sau frica de dezamăgire. Pe măsura acumulării de experienta ajungi sa nu mai ai iluzii, si atunci ai mai puține decepții însa teama din fata gândurilor persista.
Cineva se întreba: iubire sau obișnuință. Poate nu este necesar sa răspunzi, poate doar să-ți înfrângi apatia, să spulberi opacitatea și să furi mai multa motivație din jurul tău. Si cred ca aici este problema societății noastre. Sunt prea multe modele și nici unul! Eroi nu mai exista, diferența între generații este prea mare iar rolul Familiei se risipește, idealurile și viata ajung sa fie atât de puțin importante iar tu diferențiezi tot mai greu polițistul Bun de polițistul Rău.
Ar trebui sa ne recautam modelele, sa le punem în fata, sa ne motiveze și să ne inspire. Si totul ar fi mai ușor!
Uite aici o explicatie desenata si un studiu social despre motivatie. Trebuie sa ai putina rabdare, dar informatiile sunt interesante!

Alcolmetrul

După cum multă (toată?) lume știe, după ce îți condimentezi arterele cu alcool, e greu să-ți dai seama dacă ar trebui să continui procesul, să te urci la volan, să iei bicicleta sau să chemi un taxi și să tragi un pui de somn. Sigur, ochiometric, prietenii te pot ajuta cu o idee - asta dacă nu sunt și ei în aceeași dilemă.

Un alt potențial sprijin în viitorul nu din cale afară de îndepărtat ar putea fi alcolmetrul de buzunar ... deocamdată există două mari probleme cu un astfel de aparat - cele bune sunt foarte scumpe ($150-$300) și apoi măsoară numai alcoolul din sânge nu și cel care e pe cale să ajungă în sânge. În plus, la noi legea nu permite condusul cu nici o cantitate de alcool în sânge, deci o măsurare precisă are folosințe mai puține ;)

Revista Wired a făcut o comparație între diverse modele și aparatele oficiale ale poliției americane ... Cum funcționează un astfel de aparat? Măsoară concentrația de alcool din aerul expirat - atâta vreme cât există alcool în sânge, aerul din alveolele pulmonare va conține și el alcool - și s-a evaluat destul de precis că concentrația din sânge e de 2100 - 2300 ori mai mare decât cea din aerul expirat.

Authorities said they did not have additional details on what Lohan's alcohol-monitor registered in order to be found in violation.

The bracelet is designed to test the skin for alcohol every half hour by sampling a person's perspiration. There are also sensors that check for tampering.

Evident că tehnologia nouă are și subtilitățile ei ... iată un potențial fragment de poveste de la un posesor de alcolmetru:

"1:24: I can't find my pants. My breathalyzer is in clear sight. I blow. A .23. Someone informs me that my challenger just blew a .26. They add that he hasn't thrown up yet. I tell them to "kiss my fucking ass." My last clear memory."