Exploring the countryside

Unul dintre lucrurile cele mai interesante pe care le poate face cineva pe post de vacanță e să vadă locuri noi, de preferat cât mai deosebite de zona unde își duce viața de zi cu zi. Pentru 90% dintre români, Dobrogea e o astfel de zonă. Clima e mult mai secetoasă, fauna e total deosebită, densitatea așezărilor umane mai redusă.

Vara asta m-am întors de la mare pe un drum mai puțin umblat, Mangalia-Limanu-NegruVodă-Olteni-Șipotele-Adamclisi-Băneasa-Ostrov-(bacul)-Călărași ... e aproape drumul cel mai sudic pe care cineva se poate deplasa spre vest de la mare, asta fără să treacă prin Bulgaria.

Prima jumătate a drumului, până pe la Adamclisi, e absolut uluitoare - multe dealuri cu iarbă, piatră la greu, puține zone cultivate, sate destul de sărăcăcioase. Destul de multe turme de oi și capre. Din loc în loc popândăii trec drumul în mare viteză. Prepelițe sălbatice la greu. Drumul e bun, dar aproape pustiu, foarte rar vezi vreo mașină. Senzația de altă lume e foarte puternică.

Adamclisi-ul e și el un sat amărât - dar are niște vestigii pe care nu prea le regăsești altundeva. Monumentul făcut de Traian e foarte cunoscut, dar oarecum neinteresant. În schimb, pe un deal alăturat, Traian a construit și un oraș care a dăinuit vreo 500 de ani. S-a dezgropat doar o parte din acest oraș al provinciei Moesia, inclusiv drumul principal. Practic poți merge pe aceleași pietre pe care vechii coloniști romani își plimbau căruțele. În plus, e foarte mare orașul, fiecare latură de măcar 500 de metrii, probabil mai mult. Se zice că muzeul din Adamclisi ar avea mai multe amănunte despre acest oraș, inclusiv multe obiecte descoperite aicea.

Circ şi cenzură

Am asistat ieri infirmi la un nou circ politic. Astfel, aseara, la finalul unei zile tensionate de dispute sindicaliste si ideologice, parlamentari stupizi, cramponati in idiosincrazii de partid au votat respingerea moţiunii de cenzură. Totuşi, lui B&B le-a trecut glonţul pe la ureche căci pe lângă cele 228 de voturi pentru ar mai fi fost nevoie de doar câteva pentru a ajunge la necesarul de 236 voturi!
mda, revin cu continuarea ...

Zile proaste ...

Iar este cald, cred că este a saptea zi de caniculă. Mda, şapte, intotdeauna m-au surprins cum elemente de numerologie bat logica ! şapte zile in care Dumnezeu a făcut lumea, şapte culori ale curcubeului, cele şapte minuni ale lumii, şapte păcate şi şapte virtuţi, şapte note muzicale şi şapte zile ale săptămânii şi chiar şi Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici... adevărul este că sunt şapte zile proaste oricum ai incerca să le potriveşti.

Cât de modestă si naturală era viaţa înainte, zilele proaste le socoteai foarte simplu: zile bune când te duceai la culcare sătul si zile proaste când te culcai seara la fel de înfometat ca de dimineaţă. Acum suntem doar nişte cerşetori moderni cu zile proaste. Cerşim in stânga şi'n dreapta atenţie, dragoste, sănătate, respect, egalitate, o fărâmă de putere ... iar în lipsa lor avem zile de egoism şi îndoială, zile de nelinişte şi proastă dispoziţie, zile de încercări şi singurătate, zile de nesuportat sau zile în care suntem de nesuportat!

Şi atunci trebuie să vină ploaia. Să ştergă nevoi, să pună ordine, să restabilească priorităţi ... şi totul să pornească de la capăt. Iar pentru asta trebuie sa plouă infernal!

Întinderile de apă ca centru de perspectivă

Am văzut recent un reportaj despre "megadezastre" [ce-mi mai place cuvântul ăsta] şi mi-am adus aminte de actuala pustiire din Golful Mexicului. Aici, la peste 40 de zile de la explozia platformei petroliere Deep Horizon, petrolul continuă să se scurgă, a afectat deja grav coastele Louisianei şi se apropie de coastele Floridei. Ca să ne ingrozim împreună, uite o poză cu un pelican brun acoperit de ţiţei, reflecţia dezastrului produs de mareea neagră din Golful Mexic. Dar ce vroiam să punctez. Daca aceaşi nenorocire se petrecea pe uscat, percepţia noastră asupra catastrofei era mult mai personală, mult mai agresivă. Uneori, pur şi simplu uităm de apă!

Când ne gândim la lumea din jurul nostru, ne-o imaginăm în cea mai mare parte conform hărților politice - state mărginite de granițe, presărate cu puncte de interes (cel mai adesea reprezentate de orașe).

Implicit pierdem din vedere geografia fizică a lumii, care a determinat trasarea drumurilor, mărimea orașelor, localizarea așezărilor - pierdem din vedere una dintre cele mai importante logici ale habitării umane.

Dar perspectiva cea mai ascunsă este cea a întinderilor de apă. Pentru cea mai mare parte a istoriei, întinderile de apă au reprezentat cea mai rapidă și de multe ori cea mai sigură modalitate de comunicare și transport între diverse regiuni ... Marea Mediterană reprezintă o astfel de regiune unde țărmurile de pe diverse continente aveau poate mai mult de a face unele cu altele decât cu interiorul continentului ...

"There is a deep landlubber bias in historical and social research. History and social life, we seem to think, happen on the ground. What happens on the water - during a sea voyage or a cruise down a river, say - is just the scene-setter for the real action when the actors get where they are going. But oceans, seas, and rivers have a history of their own, not merely as highways or boundaries but as central players in distinct stories of human interaction and exchange ... Shifting our geographical gaze from the real estate to bodies of water can be illuminating. It forces us to think critically about such labels as "region" and "nation," and the privileged role of these facile categories in how we carve up the world." - Charles King, The Black Sea: A History

pentru noi, cea mai relevantă e probabil harta cu centrul în Marea Neagră - astfel Dobrogea devine țărmul vestic al Mării Negre, Turcia ocupă sudul, etc ...

câteva hărți ca să exemplific cum arată lumea dacă punem focusul pe anumite întinderi de apă:

Oare este nevoie de mai multa motivatie in jurul nostru?

În general omul nu vrea sa se obișnuiască! Chiar dacă la un moment dat ii este foarte bine, exista un vierme care nu doarme. Dacă te-ai obișnuit cu ceva anume atunci apare inevitabil o anumita stereotipie dinamica, se micșorează spiritul de observație, eveniment care generează rutina, plictiseala și monotonia. Apar deprinderile fixe, apucăturile, tabieturile. La nivel teoretic si declarativ toată lumea fuge de asta. Insă foarte ironic este ca în același timp omului ii este frica de schimbare. Exista o teama ancestrală fata de necunoscut care în prezent o putem traduce in teama de eșec, teama de respingere sau frica de dezamăgire. Pe măsura acumulării de experienta ajungi sa nu mai ai iluzii, si atunci ai mai puține decepții însa teama din fata gândurilor persista.
Cineva se întreba: iubire sau obișnuință. Poate nu este necesar sa răspunzi, poate doar să-ți înfrângi apatia, să spulberi opacitatea și să furi mai multa motivație din jurul tău. Si cred ca aici este problema societății noastre. Sunt prea multe modele și nici unul! Eroi nu mai exista, diferența între generații este prea mare iar rolul Familiei se risipește, idealurile și viata ajung sa fie atât de puțin importante iar tu diferențiezi tot mai greu polițistul Bun de polițistul Rău.
Ar trebui sa ne recautam modelele, sa le punem în fata, sa ne motiveze și să ne inspire. Si totul ar fi mai ușor!
Uite aici o explicatie desenata si un studiu social despre motivatie. Trebuie sa ai putina rabdare, dar informatiile sunt interesante!

Alcolmetrul

După cum multă (toată?) lume știe, după ce îți condimentezi arterele cu alcool, e greu să-ți dai seama dacă ar trebui să continui procesul, să te urci la volan, să iei bicicleta sau să chemi un taxi și să tragi un pui de somn. Sigur, ochiometric, prietenii te pot ajuta cu o idee - asta dacă nu sunt și ei în aceeași dilemă.

Un alt potențial sprijin în viitorul nu din cale afară de îndepărtat ar putea fi alcolmetrul de buzunar ... deocamdată există două mari probleme cu un astfel de aparat - cele bune sunt foarte scumpe ($150-$300) și apoi măsoară numai alcoolul din sânge nu și cel care e pe cale să ajungă în sânge. În plus, la noi legea nu permite condusul cu nici o cantitate de alcool în sânge, deci o măsurare precisă are folosințe mai puține ;)

Revista Wired a făcut o comparație între diverse modele și aparatele oficiale ale poliției americane ... Cum funcționează un astfel de aparat? Măsoară concentrația de alcool din aerul expirat - atâta vreme cât există alcool în sânge, aerul din alveolele pulmonare va conține și el alcool - și s-a evaluat destul de precis că concentrația din sânge e de 2100 - 2300 ori mai mare decât cea din aerul expirat.

Authorities said they did not have additional details on what Lohan's alcohol-monitor registered in order to be found in violation.

The bracelet is designed to test the skin for alcohol every half hour by sampling a person's perspiration. There are also sensors that check for tampering.

Evident că tehnologia nouă are și subtilitățile ei ... iată un potențial fragment de poveste de la un posesor de alcolmetru:

"1:24: I can't find my pants. My breathalyzer is in clear sight. I blow. A .23. Someone informs me that my challenger just blew a .26. They add that he hasn't thrown up yet. I tell them to "kiss my fucking ass." My last clear memory."

Fortificații pe teritoriul României

Dacia Magnifică - un nume cam aiurea pentru un proiect foarte interesant.

Cei care au realizat harta României pentru Garmin, celebrele ROAD2006/ROAD2008, au început de câțiva ani să îmbunătățească și colecția de POI (puncte de interes) pentru România. De exemplu, au adăugat aproape toate bisericile din România - peste 15000 de turle (oare Patriarhia a construit un astfel de fișier? ... dar cum au făcut pentru bisericile mici, cum ar fi cea luterană, unde comunitățile de sași au dispărut iar turlele au rămas?)

Dar partea cea mai uimitoare e că au lansat un proiect de localizare a fortificațiilor construite de peste 2500 de ani pe teritoriul nostru. Iată câteva pasaje din interviul acordat de Bogdan Condurățeanu, conducătorul acestui proiect.

"Am început să strângem date, am accesat site-ul Ministerului Culturii, unde erau publicate coordonate de cetăți dacice și situri UNESCO, le-am inclus în hartă fără să le punem la îndoială, iar după aceea ne-am pomenit că siturile respective erau de fapt la kilometrii distanță față de locul unde se spunea că sunt, și am început să le verificăm. ... La un moment dat ne-am dat seama ca sunt enorm de multe astfel de fortificații și ne-am propus să facem serios toată această documentare."

"Am strâns referințe geografice și cunoaștem poziționările aproximative după toponime, distanțe, direcții cardinale, publicate în revistele de specialitate. Sunt peste 1200 de fortificații din toate epocile ... facem localizările pe baze bibliografice, folosind hărți topografice de scară mare, aero-ortofotograme sau resurse de genul Google Earth, care furnizează imagini din satelit."

"Eu sper să pot să aduc ceva nou, cel puțin în privința unor castre romane din Dobrogea, a căror locație exactă cred eu că am descoperit-o - căci până acuma doar se bănuia în ce locuri ar putea fi. Mă refer aicea la Vallis Domitiana, Ad Stoma Peuci, Ad Salices. Dar si cetăți dacice inedite."

"La aceste puncte de interes se pot adăuga informații suplimentare, de genul fotografii sau descrieri textuale, pe scurt sau pe larg, ale cetății respective, se pot adăuga fișiere audio, cu descrierile vorbite, ca să fie mai comod dacă ești la volan, pentru a afla istoria respectivului loc, când ajungi în apropiere de acesta, pe o anumită rază."

Proiectul e fantastic dintr-un punct de vedere - suntem înconjurați de urme vechi de locuire, dar nu le putem vedea și de multe ori nici nu le cunoaștem ... pe de altă parte, îmi e teamă că multe locuri sensibile, pline cu cioburi și oase și pietre ar putea fi invadate de căutători de obiecte din metale prețioase ... de, riscurile tehnologie.